Skip to content

imagine: https://romania.europalibera.org/

Toți se pricep: la limbi străine, matematici, fizică, română, muzică, desen, sport etc, dar mai ales la pedagogie. Știu și psihologie. Cu alte cuvinte, toți știu cum ar trebui să predai. Toți adică toți:  de la primul ministru, care și el știe că profesorul trebuie să fie într-un fel anume, așa cum domnia sa îl vede; dinamic, flexibil, să se adapteze din mers noilor provocări ale prezentului,  până la mămicile și tăticii de pe alei. Și ei știu ce trebuie să facă profesorul și cum trebuie să facă. Iar la această atmosferă de conlucrare generalizată contribuie și unii dintre noi care consideră că trebuie să reacționăm prompt la toate provocările pe care le lansează viața, că de aia ne-am ales meseria asta.

...continue reading "Mare grijă la transparență!"

Una mañana me desperté
y observé que a mi cuerpo
le faltaba un trozo.
No sabía lo que era:
un brazo, una pierna, el corazón
o la cabeza.
El caso es que le faltaba algo.
Algo importante.
Y para ver lo que era
no tuve que correr al espejo
sino que miré por la ventana.
Alguien con una sierra mecánica,
y de noche,
había cortado el árbol
que había delante de mi casa.

(imagen: ebihoreanul.ro)

Imagine similară

Con unos calores de más de 40 grados a la sombra lo único que se agradece en una ciudad recalentada, polvorienta y llena de gases de escape es el frescor de un árbol.

De ese árbol que el hombre ha cortado para calentar su morada, para hacer papel, para fabricar muebles…

Sobre el papel el hombre escribe y luego publica orgullosamente sus ideas que él cree imperecederas. Mete el mueble en su casa y empieza a llenarlo de trastos que van acumulando polvo. Todo lo que hace el hombre, todo, al final se cubre de polvo, se corrompe y se pudre. ...continue reading "Anotaciones sobre el árbol de Antón Pavlovichi Chéjov"

legion-de-angeles-posterProfesorul în societatea românească actuală este dușmanul. Adică este privit ca un subiect plin de răutate, permanent rău intenționat de care trebuie să te aperi cu orice mijloace.

Copilul este opusul, adică îngerul care trebuie păzit cu strășnicie de dascălul neîndurător.

Recentul „Statut al Elevului”, spre exemplu –absolut necesar pentru a proteja copilul de abuzurile școlii- este interpretat selectiv atunci când școala încearcă –sau îndrăznește- să corecteze  o abatere, oricât de mică, de la reguli sau norme; privite, acestea din urmă, ca niște rămățișe dăunătoare ale regimului totalitar din secolul trecut.

Cum se întâmplă adesea când drepturile sunt lăsate la voia interpretării, ceea ce este menit să protejeze contra abuzurilor, dă naștere altor abuzuri și mai mari. Că așa e românul –sau omul în general- îi întinzi un deget iar el îți roade capul.

Cu ceva timp în urmă, o colegă a fost încolțită, în tramvai, de câțiva tineri frumoși pentru că se încumetase să-i dea un 4 unei eleve, prietenă de-a lor. Astfel au înțeles ei că pot contesta o notă, așa cum prevede noul statut. Prin urmare, un 4 poate fi contestat cu niște picioare în gură. Mă întreb ce putem păți pentru un 2 sau 1? Probabil o lamă de cuțit. Cine va răspunde. Desigur nimeni. Cine poate să tragă la răspundere un înger?

%d bloggers like this: