Skip to content

SONETO DE LA DULCE QUEJA (con su versión en rumano)

lorca3Este soneto pertenece a Federico García Lorca. Su lectura y audición te harán enamorarte del español.

Tengo miedo a perder la maravilla
de tus ojos de estatua y el acento
que de noche me pone en la mejilla
la solitaria rosa de tu aliento.

Tengo pena de ser en esta orilla
tronco sin ramas; y lo que más siento
es no tener la flor, pulpa o arcilla,
para el gusano de mi sufrimiento.

Si tú eres el tesoro oculto mío,
si eres mi cruz y mi dolor mojado,
si soy el perro de tu señorío,

no me dejes perder lo que he ganado
y decora las aguas de tu río
con hojas de mi otoño enajenado.

Mi-e frică să nu pierd a ochilor minune

Ce cu ai lui Venus au asemănare

Și aroma trandafirului noptatec

Lăsată-mi pe obraz de a ta suflare.

 

Mă îndurerează gândul să rămân,

Pe un tărâm, fără de ramuri, un copac

Să nu mai am nici sare, pâine, vin,

Durerea mea din suflet să o împac.

 

Tu, dacă ești tezaurul ce-l caut,

Sau soarta, sau durerea-mi lăcrimată,

Tu, dacă ești stăpâna vieții mele,

 

Nu mă lasa să-mi pierd iubirea câștigată

Și lasă-mă ca toamna mea în râu-ți

Să-și spele frunza ei înstrăinată.

 

(traducción: Robert Lozinski)

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: