Acum ori niciodată!,/¡ahora o nunca! îndeamnă căteva lozinci, chemare preluată dintr-un vers al imnului.
Emoțional, nu este uşor să gestionezi o astfel de presiune. O profesoară, în fața Palatului Cotroceni, la finalul Marşului nostru din 30 mai -scriu aceasta în 9 iunie, 2023, în urma celui de-al patrulea Miting şi Marş de Protest al profesorilor în grevă-, întrebată de ziarişti ce ar vrea să-i transmită preşedintelui Klaus Iohannis, care acum o priveşte în direct, a răspuns că are emoții.
În data de 9 iunie am participat la al patrulea Miting şi Marş de Protest până la Cotroceni. Cald! Asfalt încins, băşici în tălpi. În stânga, în dreapta, în față şi în spate profesori ca tine, mai mult doamne, cu surle în care suflă cu putere. De la balcoanele blocurilor, ici, colo câte un tricolor de simpatie.
Eşti deja în a treia săptămână de grevă şi nu-i vezi capătul, pentru că cei care conduc țara au alte priorități. Ajuns la Cotroceni, Sediul Preşedinției, te opreşti. Aici e capătul. Capătul cui? Al răbdării tale, poate. Mai cânți şi imnul. Pentru cine? Cine te aude? Nu iese nimeni. Bați la o uşă închisă pentru tine.
Acum nu mă mai interesează banii!, comentează cu disperare o profesoară lângă mine. Vreau sa-mi recuperez demnitatea. Contează şi salariul, zic. Da, desigur, răspunde.
A cântat vreo şase strofe ale imnului şi probabil le-ar fi cântat pe toate dacă nu s-ar fi trecut la alte scandări, civilizate, demne de statutul de dascăl. Deci, nu în cazul nostru se pune problema lipsei de respect, ci îi vizează direct pe cei care ne trimit, atât de brutal, Marş la clase! Profesorul este singurul care transmite copiilor un mesaj educațional clar, într-o lume de adulți needucați, violenți, care înjură la tot pasul, se bat în trafic, sau pentru locuri de parcare, care promovează războaie, vând droguri, mint de la tribunele electorale. Nu ne mai ruşinați pe noi! Uitați-vă mai bine în jur şi o să vedeți că obiectul ruşinării este în altă parte. Uitați-vă şi prin ghiozdanele copiilor înainte să vină la şcoală, să aibă caiete, nu bricege.
Salariul cu care societatea românească îşi onorează profesorii, le conferă statutul de prost plătit, deci fără posibități materiale. Adică sărac, demn de dispreț!
Prin urmare, recuperarea demnității la nivel social depinde în mod direct de corectarea acestui statut de "sărac", ceea ce, cu disperare, săptămânile acestea, profesorii doresc să obțină. Acum ori niciodată!, îndeamnă căteva lozinci, chemare preluată dintr-un vers al imnului. Aproape instinctiv realizăm că nu mai e timp, că ne-am trezit să cerem drepturi salariale când banii s-au împărțit deja.
Ni se repetă permanent: Guvernul face eforturi financiare colosale pentru a ne soluționa revedicările. Eforturi colosale nu face Guvernul; le fac cei care muncesc şi fac bugetul fiecărei țări. Guvernul trebuie doar să-l gestioneze echitabil.
tambien Uniți, nu dezbinați!, Dacă voi nu ne vreți..., Protesta Profesores Maestros Educadores
!Buenos dias!
Hoy, nuestro profesor nos enseñó sobre la fieste de los Sanfermines de Pamplona. Me guste mucho. Aprendi sobre muchas cosas, como los mozos, el cabestro o la mas rapida corrida de todos los tiempos.