Uniți, nu dezbinați!/Juntos, no divididos
Apelul la unitate nu este un moft al nostru, al profesorilor, ci o necesitate a tuturor celor ce, cu munca lor, contribuie la bunăstarea statului/El llamamiento a la unidad no es un capricho de los profesores, sino una necesidad de todos aquellos que con su trabajo contrbuyen a aumentar la prosperidad del estado
Interese au clicile politice, triburile vasale ale puterii. Eu nu am interese/Intereses tienen las camarillas políticas, esas tribus vasallas del poder. Yo no tengo intereses. Când nu vrei să rezolvi un conflict, dezbini/Cuando no quieres solucionar un conflicto, desunes introduciendo discordia.
palabras clave cuvinte cheie: manifestación, protesta, mitin, huelga grevă, sueldos salarii, gobierno, abusos, camarilla política clică politică, conflicto, cartel afiș, pancarta lozinscă, solidario, compañero de trabajo coleg de muncă, profesor/a, maestro/a învățător/învățătoare/maestru, educación, enseñanza învățământ, periodista ziarist
Când nu vrei să rezolvi un conflict, dezbini. Cei care suferă din cauza grevei din învățământ, sunt copiii și părinții!, transmite de sus, de la Guvern, Primul Ministru.
Cu alte cuvinte noi, profesorii sărbătorim, ne simțim bine acum. Greva pentru noi este ocazia perfectă de a ne distra, gen! Vă folosiți de copii ca de scuturi umane pentru a vă rezolva interesele!, se revoltă internauții și internautele. Sunteți cazuri penale!, altfel spus, merităm să mâncăm pârnaie (mă scuzați, asta-i de la mine).
Interese?! Față. Ce interese? Interese au clicile politice (pentru cuvântul clică, vezi dexonline), triburile vasale ale puterii, acești cașcavalagii și mezelari care taie mult pentru ei și nepoții lor, iar mie îmi aruncă ambalajul. Eu nu am interese.
La 7,00 dimineața, metroul este plin de lume care merge la lucru. Toți, niște anonimi. Nu apar pe la televizor, nu trasmit mesaje de la tribune. De fapt, cu toții suntem sclavii unei clase politice. Cu toții, adică toți cei care, începând cu orele 6,00 dimineața încep a umple metroul pentru a ajunge la servici.
Nu vreau ca cineva să fie solidar cu mine în demersul meu legitim -și legal- de a-mi cere un drept salarial încălcat în repetate rânduri. Nu plâng, nici nu râd, când sunt înjurat; îmi păstrez emoțiile pentru cauze mai bune. Dar nu înțeleg deloc scuipații celor care sunt la fel ca mine, adică tot sclavi.
Sunt școli unde toți, în frunte cu directorul, muncesc în perioada grevei. Marș la clase!, ni s-a zis pe rețelele de socializare. Înțeleg, ne-am executat. În ziua de azi, nici câinilor nu te adresezi cu marș!, că se supără comunitatea canidelor. Profesorilor, însă, poți să le vorbești oricum. Poți să-i jignești, să-i înjuri, să le arăți fundul gol în clasă, să le bagi cuțitul în beregată, că n-o să sară nimeni să-i apere. Nici ei între ei, de multe ori.
Dacă cineva și-a imaginat că în România un protest poate fi atât de dur încât să facă pe cineva să sufere, nu-și cunoaște deloc țara în care s-a născut. Oricum, la finalizarea acestuia am fi încheiat și medii, am fi dat și examene, le-am fi făcut pe toate la fel de bine, dar ceva mai repede. Acum, însă, era important să dăm dovadă de unitate.
Și dați-mi voie eu să decid cât merit pentru munca mea. Eu nu mă bag la nimeni în portofel să-i număr leii. Or să-mi dea mie oamenii cu limuzine guvernamentale, pe care tot noi le plătim, sau n-or să-mi dea, vom mai vedea. Căci eu sunt cel care merit să fiu bine plătit, nu inspectorul și nici ministrul. Eu sunt cel care intră la ore și ține piept, ani la rând, armatelor de copii și adolescenți, care mai de care mai năzdrăvan. Eu mă lupt să explic părinților incoerențele autorilor de metodologii și reglementări din birourile sistemului de învățământ. Pe umerii mei cade toată povara educației -și a lipsei de educație- din societate. Aşa cum polițistul din intersecție, vizibil din toate unghiurile, înghite praful și fumul mașinilor, dar și înjurăturile, pentru că încearcă să facă ordine, eu sunt cel mai expus criticii deoarece munca învățătorului, a profesorului, educatorului este la vedere. Apelul la unitate nu este un moft al nostru, al profesorilor, ci o necesitate a tuturor celor ce, cu munca lor, contribuie la bunăstarea statului.
Vezi şi Omul de la catedră
Nimeni nu va judeca și nu contesta ca aveți dreptate in ceea ce privește drepturile salariale deoarece fiecare categorie socială merita mai mult decât frimiturile pe care le arunca guvernanții dar de ce nu ați făcut greva la începutul anului școlar, pe termen nelimitat, și atunci nimeni nu va mai putea spune nimic.
Acum, însă, este cu totul alta situatie, periclitati viitorul unor copii, și pentru aceasta toată lumea va condamna.
Problemele revendicate sunt între angajat si angajator atunci ce cauta copiii in aceasta ecuație? Cu ce sunt ei vinovați?
Știți, nu trebuie sa va spun eu, ca intenționat ați declanșat greva acum, aproape de sfârșitul anului școlar pentru a condiționa încheierea anului școlar, susținerea examenelor naționale de obținerea măririlor salariale cerute.
Da, sa obtineți tot ceea ce cereți dar nu distrugând viitorul unor copii!
Bună ziua, Mariana. Vă mulțumesc pentru comentariu. Noi înțelegem foarte bine situația copiilor, noi lucrăm cu ei, îi iubim, îi certăm, dacă este cazul, îi învățăm şi mereu le acordăm şanse. Înțelegem şi părinții din perspectiva noastră de părinți. Declanşarea grevei s-a produs după timp îndelungat de răbdare şi sacrificiu. Şi nu noi trebuie să fim traşi la răspundere pentru situația creată, dar cei de care depinde, în mod direct, bunul mers al acestei țări. Noi nu stăm cu plăcere în grevă, cu atât mai mult că vom pierde, substanțial, din salariul din timpul protestului. Presiunea trebuie mutată în zona guvernării.