Skip to content

Published on Leave a comment on Dragostea… chiar este o boală/El amor…es, de hecho, una enfermedad

No me hizo feliz una persona sino la ilusión de que esa persona pudiera hacerme feliz, escribe Ada Gavrilă del XIB. Es el segundo artículo de la Revista El Quijote que publicaremos en Los Cervantinos.

Nu un om m-a făcut fericită, ci iluzia că acel om m-ar putea face fericită. Speranța că nu voi rămâne pierdută pentru totdeauna, că voi fi într-un final salvată. Însă n-a fost să fie așa.

El n-a fost așa cum am crezut eu că va fi, sau cum mi-am dorit să fie. N-a putut și probabil nici nu și-a imaginat că exista posibilitatea de-a mă salva.

În mod inconștient, mi-a distrus orice urmă de nădejde, de încredere... de fericire. Cât de amar sună acest cuvânt acum, rostit parcă nu de mine, ci de un spirit covârșitor, ce nimicește un suflet vetust.

Sunt diferită. El m-a schimbat. Și sunt conștientă de faptul că fiecare schimbare aduce cu ea un alt demon feroce, degradându-mi astfel, puțin câte puțin, judecata. Îmi dau seama că nu mă pot opune acestei noi schimbări, ori fiindcă ea este mai puternică, ori fiindcă sunt sătulă să mai lupt. Lipsită de forțe, curaj, ambiții...

Parcă totul devine amețitor în jurul meu, pierzându-mă într-o ceață înspăimântător de adâncă, și visând la alte vieți, la alte Universuri. În zadar... Devin din ce în ce mai slabă și mă las acaparată de boala cea mai periculoasă.

Dragostea... chiar este o boală. Ea însăși m-a învăluit cu tentaculele sale amare într-o lume inefabilă, încercând să mă îndepărteze de realitate. Și, până la urmă, ce am făcut eu? M-am lăsat purtată de o tristețe pe care o credeam efemeră și neverosimilă.

M-am înșelat. Am înțeles prea târziu că mă îmbolnăvisem involuntar, fusesem diagnosticată de crudul destin și sortită pierzaniei.

Cel puțin, acum nu mă mai tem, nu mai sper să fiu salvată. Într-un final, am înțeles că nu mai pot nega ineluctabilul.

Pentru mine nu există scăpare. Iar tot ceea ce țineam să consider un refugiu, s-a transformat în propriul blestem. Chiar dacă a fost numai pentru o secundă, un an sau pentru totdeauna, am comis grava greșeală.

Am iubit. Nu m-am mulțumit cu tot ceea ce aveam până atunci și, ironic, am simțit că trebuie să pierd ceva.

Așa că mă contrazic. Nu el m-a distrus. M-am distrus eu însămi.

(Ada Gavrilă, clasa a XI-a B)

Published on Leave a comment on Soy Fallecimiento

foto 006Es una redacción que me remitió Andrés Băgia, alumno en el VA. Escribió en la hoja Para señor Robert Lozinski. La foto se la hice yo después de la clase de español, el Día de Haloween.

Es Haloween. Todos los chicos y las chicas se visten con algunos trajes aterradores. En la escuela mis amigos y amigas tienen máscaras, sombreros, trajes y más cosas. Yo elegí vestirme de Fallecimiento.

¡SOY MUY ATERRADOR!

Tengo una máscara blanca con un poco de verde, los ojos son dos agujeros y la boca es larga y negra. También tengo un sombrero de piratas. Tengo un suéter gris claro y una cartera en la espalda. ¡Todos se asustaban de mí ese día! Es muy divertido asustar a los amigos y a los maestros, especialmente en Halloween.

Published on Leave a comment on Mensaje de pésame

Mensaje de pésame/Mesaj de condoleanţe

Blog El Maestro expresa su pésame más profundo a las familias de los jóvenes fallecidos en el terrible incendio que tuvo lugar la noche del viernes pasado en el club "Colectiv" de Bucarest.

¡Descansen en Paz los fallecidos!

¡Pronta recuperación a los que están heridos!

incendiu colectiv

Blog El Maestro îşi exprimă condoleanţele cele mai adânci familiilor tinerilor decedaţi în teribilul incediu care a avut loc în noaptea zilei de vineri în clubul "Colectiv" din Bucureşti.

Dumnezeu să-i odihnească pe cei decedaţi!

Recuperare grabnică celor răniţi!

 

Published on Leave a comment on Déjame, te rog…

enjoylanguagestuxtla.wordpress.com

Pues quiero decir que...tengo o problemă enorme con lo de acostumbrarme a hablar así, una combinacion entre rumano y limba spaniolă.

Porque no siempre pot vorbi en español como me gusta, vorbesc las dos lenguas para que la gente să mă ințeleagă. No sé si me hubiera gustado no saber el español y aprender esta lengua extranjera así que, como siempre, digo y hago lo que me gusta y todo lo que me encanta.

Algo que me encanta es el español y ya lo dije antes. Otra cosa que me parece que es interesante es que me creo capaz de ayudar también a otras personas a enfrentar este obstacol de a se descurca con esta lengua.

Por ejemplo la experiencia con las alumnos de España, el año pasado. Estuvo muy bine porque toda la gente se entendía y los españoles entendían casi todo lo que hablábamos nosotros, los rumanos, sin saber que îi bârfim.

Además, un otro ejemplo muy interesante, en mi opinión, es que, si hablamos esa combinación entre español y română en el colegio, podemos aprender un poco más y los podemos acostumbrar a comunicarse en una lengua extranjera porque unos de nosotros quieren llegar a España a la facultate.

Published on Leave a comment on La Clase de Biología

scan0004La Clase de Biología es un dibujo realizado por Rareş Bălescu, alumno en el 10 D. Con bolígrafo, sobre papel de cuaderno. Es un magnífico Speakture (Speaking Picture/Imagen que habla/Imaginea care vorbeşte).

Ora de biologie este un desen realizat de Rareş Bălescu, elev în clasa a 10-a D. Cu pixul, pe o foaie de caiet. Este un minunat Speakture (Speaking Picture/Imagen que habla/Imaginea care vorbeşte).

 

 

Published on Leave a comment on La prossima società/La sociedad del futuro

¿Cuál será la sociedad del futuro?, se pregunta Horațiu Cheval en su artículo en italiano. Porque la actual se acerca a su fin.

Le società e i suoi modi di guardare l'umanità e il sistema di funzionare sono cambiati nella storia. Nel suo libbro "Il tramonto dell'Occidente", Oswlad Spengler parla di otto grandi civiltà che sono esistute nella storia umana: babiloniana, egiziana, maya, classica (greco-romana), cinese, arabe, indiana, e occidentale. Tutte queste hanno avuto un momento di apogeo, e tutte hanno avuto un momento di declino. Per esempio, dopo il declino dell'Impero Romano, in Europa comincia il Medioevo, mentre simultaneamente, prende posto l'epoca d'oro del mondo arabe. Queste civiltà durano in media 1000 anni, più o meno. La domanda che compare naturalmente: quando verrà la fine del mondo occidentale? Perhcé il millenio di gloria dell'Occidente si avvicina al finale. E una domanda ancora più interessante: che verrà dopo? Ma in un mondo quasi completamente globalizzato, un'altra civiltà, la prossima civiltà non sembra esistere. Sarà la nostra civiltà occidentale, la civiltà finale, capace di sostenersi eternamente, sarà arrivata al livello di sviluppo necessario per potere  esistere per sempre? Questa domanda non può avere una risposta certa, ma io personalmente, credo che questa è la civiltà finale.

 

Las sociedades y sus modos de mirar la humanidad y el sistema de funcionar han cambiado durante la historia. En su libro "La decadencia del Occidente", Oswald Spengler habla de ocho grandes civilizaciones que han existido en la historia humana: babiloniana, egipcia, maya, clasica(greco-romana), china, arabe, indiana y occidental. Todas estas tuvieron un momento apogeo y todas tuvieron un momento de declino. Por ejemplo, despues del declino del Imperio Romana, en Europa empieza el Medioevo, mientras simultaneamente, toma lugar la epoca de oro del mundo arabe. Estas civilizaciones duran en media como 1000 anos. La pregunta que aparece naturalmente: cuando vendra el fin del mundo occidental? Porque el milenio de gloria del Occidente se acerca al final. Y una pregunta aun mas interesante: que vendra luego? Pero en un mundo casi completament globalizado, otra civilizacion, la proxima civilizacion, no parece exisitir. Sera la nuestra, la civilizacion final, capaz de sostenerse eternamente, habra llegado al nivel de evolucion necesario para poder existir para siempre? Esta pregunta non puede tener una respuesta cierta, pero yo personalmente, creo que esta es la civilizacion final.