¡Abrazo!
¡Todo el mundo necesita un abrazo! Así que .... ¡ Un abrazo!
Category: Sin categoría
La prossima società/La sociedad del futuro
¿Cuál será la sociedad del futuro?, se pregunta Horațiu Cheval en su artículo en italiano. Porque la actual se acerca a su fin.
Le società e i suoi modi di guardare l'umanità e il sistema di funzionare sono cambiati nella storia. Nel suo libbro "Il tramonto dell'Occidente", Oswlad Spengler parla di otto grandi civiltà che sono esistute nella storia umana: babiloniana, egiziana, maya, classica (greco-romana), cinese, arabe, indiana, e occidentale. Tutte queste hanno avuto un momento di apogeo, e tutte hanno avuto un momento di declino. Per esempio, dopo il declino dell'Impero Romano, in Europa comincia il Medioevo, mentre simultaneamente, prende posto l'epoca d'oro del mondo arabe. Queste civiltà durano in media 1000 anni, più o meno. La domanda che compare naturalmente: quando verrà la fine del mondo occidentale? Perhcé il millenio di gloria dell'Occidente si avvicina al finale. E una domanda ancora più interessante: che verrà dopo? Ma in un mondo quasi completamente globalizzato, un'altra civiltà, la prossima civiltà non sembra esistere. Sarà la nostra civiltà occidentale, la civiltà finale, capace di sostenersi eternamente, sarà arrivata al livello di sviluppo necessario per potere esistere per sempre? Questa domanda non può avere una risposta certa, ma io personalmente, credo che questa è la civiltà finale.
Las sociedades y sus modos de mirar la humanidad y el sistema de funcionar han cambiado durante la historia. En su libro "La decadencia del Occidente", Oswald Spengler habla de ocho grandes civilizaciones que han existido en la historia humana: babiloniana, egipcia, maya, clasica(greco-romana), china, arabe, indiana y occidental. Todas estas tuvieron un momento apogeo y todas tuvieron un momento de declino. Por ejemplo, despues del declino del Imperio Romana, en Europa empieza el Medioevo, mientras simultaneamente, toma lugar la epoca de oro del mundo arabe. Estas civilizaciones duran en media como 1000 anos. La pregunta que aparece naturalmente: cuando vendra el fin del mundo occidental? Porque el milenio de gloria del Occidente se acerca al final. Y una pregunta aun mas interesante: que vendra luego? Pero en un mundo casi completament globalizado, otra civilizacion, la proxima civilizacion, no parece exisitir. Sera la nuestra, la civilizacion final, capaz de sostenerse eternamente, habra llegado al nivel de evolucion necesario para poder existir para siempre? Esta pregunta non puede tener una respuesta cierta, pero yo personalmente, creo que esta es la civilizacion final.
Un vis devenit realitate/Un sueño hecho realidad
En la REVISTA LOS CERVANTINOS publicaremos una página dedicada a otra revista de nuestro liceo El Quijote. De su contenido y realización se encargan los profesores Cristian Ciocaniu, Maria Popescu y Mihaela Petre.
Andreea Pălan del VIII C describe un viaje sorpresa a Japón.
Paseando por las calles de Tokyo, me sentía como en mi casa.
Nu mă așteptam: 19 iulie - o zi normală. Asta urma să spun, lăsând un suspin în urmă. O aud pe mama vorbind foarte politicos la telefon și ascult cu atenție. Era vorba de pașapoarte. Am crezut că iar va pleca fratele meu într-o țară străină fără mine, dar nu a fost așa. El intră în camera mea, iar cu un ton plin de bucurie, exclamă:
-Unde crezi că vei pleca?
Mă uit confuză la el, apoi încep să enumăr toate țările din apropierea României. El dă din cap în semn de negare, apoi mă suprinde zicându-mi:
-Japonia!
Îi spun să nu mă mai deranjeze, dar surpriza este repetată de mama: voi pleca azi să îmi fac pașaport.
Câteva zile trec, iar mie tot nu-mi vine să cred. Gândindu-mă la ce să împachetez, mă întind pe pat întrebându-ma dacă e bine ce fac, dacă sunt potrivită, dacă îmi va plăcea...
Mă aflu la aeroport. Aștept grupul în liniște, dar pe dinăuntru un milion de întrebări și de exclamații apar.
Făcând cu mâna părinților,tremur din cap până-n picioare,ținând strâns biletul de avion. Schimbând avioanele în Doha, emoțiile creșteau iar, odată ajunsă, inima îmi bătea atât de tare, încât credeam că vrea să iasă din piept. Am numărat primii 10 pași luați în Japonia, cu mare grijă. Visul meu devenea realitate, iar inima mea nu mai asculta de creier. Am început să râd în timp ce alergam spre autocar.
Am ajuns și în Osaka, la hotel, într-un sfarșit. Am început să dau rondul camerei mici, zâmbind și spunându-i colegei de apartament:
-Uite! Avem genkan (intrare în stil japonez)! Uite ce bețișoare frumoase! Uite cât de tare e televizorul!
Bucuria aceasta măreață mă copleșise. Și încă o simt de parcă s-a întâmplat acum 5 minute.
Așa au trecut 10 zile în care am vizitat Kyoto, Nara, Kobe, Nagoya și Shizuoka.Toate templele, magazinele, momentele de neuitat, căldura și sentimentele mele de atunci nu le voi lăsa să se șteargă cu timpul.
Odată ajunsă în Tokyo, totul se schimbă. Îmi amintesc clar mersul cu trenul și melodia ,,Akaito" pe care o ascultam în fiecare zi la venirea de la școală acasă,glumele și mâncarea de zi cu zi. Totul era perfect.
Mergând pe străduțele din Tokyo mă simțeam acasă. Golul pe care îl aveam toți anii ăștia dispăruse, dar s-a întors odată cu sosirea în România.
Zilele petrecute cu prietenii prin Shinjuku, Harajuku etc. erau mult prea frumoase.
În fiecare zi luam metroul 11 stații până la școală,mâncam înainte să ajung, melonpan (o pâine dulce) și ceai verde sau cu lapte. Apoi aveam sâmbăta și duminica libere.
Deseori mergeam în cladiri mari numite arcade unde erau sute de jocuri.
Am vizitat maid café (o cafenea cu fete îmbrăcate în servitoare ce joacă jocuri și cântă cu tine, fac poze etc.), o cafenea cu pisici, una cu bufnițe, am fost la o sală de karaoke și am cumpărat multe lucruri de la un magazin de desen numit Sekaido.
Normal că într-un oraș așa de mare ne-am pierdut seara, iar o doamnă ne-a spus unde să mergem, apoi ne-a condus până la stație.
Aș putea povesti atât de multe...
Chiar dacă multora nu le place această cultură și mă consideră ciudată, mă arată cu degetul și spun că muzica pe care o ascult nu e pe placul lor, această experientă m-a schimbat și m-a încurajat, iar pentru asta sunt recunoscătoare prietenilor mei făcuți acolo, colegilor mei și profesorilor mei. Mulțumesc pentru cea mai bună experiență avută vreodată și sper că fiecare va avea parte de aceași soartă.
Andreea Pălan
cl. a VIII-a C
El grupo de teatro
¡Es maravilloso el grupo de Teatro! ¡Estoy muy alegre que soy una alumna de ellos!
Morcovel, El Súper-Héroe
Povestea lui Morcovel, el Súper-Héroe. Morcovel (Zanahorita) a îmbrăcat pelerina lui Ken și a salvat toate jucăriile abandonate de copii.
Erase una vez una zanahoria de peluche," Morcovel", que estaba en una estantería de IKEA. Siendo la única zanahoria de esa tienda quería ser como los otros juguetes: la fresa, Fresquita, y el broccoli, Billy que tenían súper-fuerzas y podían helar las cosas y leer los pensamientos de los chicos.
"Morcovel" soñaba con ser Súper-Héroe pero no podía porque los chicos no querían comprarlo.
Un día "Morcovel" fue comprado por los padres de un chico, Jorje, a quien no le gustaban nada los juguetes de peluche. Cuando Jorge se cansó de jugar, se burló de él y lo tiró a la basura. "Morcovel" lo pensó y quiso salvar a todos los juguetes que estaban en la misma situación que él, así que se transformó en Super Héroe.
Tomó, pues, la capa de Ken y salió por la ventana porque oyó un juguete que gritaba ''¡por favor quién me puede ayudar!
Emanero: Más tenemos más queremos
Cine nu are, își dorește, cine are, vrea mai mult
No te vuelvas loco del todo eh, recuerda que hace justo un año estábamos metidos en una jaula. Hay que ser feliz con lo que se tiene (trebuie să fii fericit cu ce ai).
– Yo quiero lo que merezco que me den
– Que mereces que te den? El mundo chico, con todo lo que contiene.
No te vuelvas loco del todo eh, recuerda que hace justo un año estábamos metidos en una jaula. Hay que ser feliz con lo que se tiene.
– Yo quiero lo que merezco que me den
– Que mereces que te den? El mundo es chico, como todo lo que contiene.
El que no tiene lo quiere y el que lo tiene quiere más
Cuando ganas, nunca es más de lo que esperas
Así la estrella quiere convertirse en sol y el sol en luna
La vida se nos pasa persiguiendo una fortuna.
(X2)
El rapero se cansó y ahora quiere ser poeta,
El pibe del triciclo quiere andar en bicicleta,
En la mansión de mi barrio esta vacía la pileta
Porque el dueño se canso y viaja por el planeta.
Inconforme, un presidente invade otra nación,
En el cielo un pájaro piensa que quiere ser avión,
Cada párrafo en mi hoja sueña con ser canción,
Cada instrumental que hago me reclama inspiración.
Es la codicia, criados para conquistar el mundo
Latente en el mas rico y hasta en el mas vagabundo
Soñando con ser Mozart fue como enloqueció Vivaldi,
Cada mujer argentina quiere ser la Coca Sarli
“No todo lo que brilla es oro” dice un comerciante,
Y hasta el oro se opaca cuando se asoma un diamante.
El marido de la más linda tiene tres amantes,
El que tiene fama y plata quiere ser como era antes.
El que no tiene lo quiere y el que lo tiene quiere más
Cuando ganas, nunca es más de lo que esperas
Así la estrella quiere convertirse en sol y el sol en luna
La vida se nos pasa persiguiendo una fortuna.
(X2)
(Yo) Tengo una, quiero dos y si se pueden tres,
El dueño de la empresa dice que no quiere estrés.
El del auto caro ahora quiere un jet privado,
El mediocre sueña ser como ese el que esta al lado.
Y con poco se vive más tranquilo,
Y es normal que el ladrón quiera ser policía para robar más,
El político quiere ser el padrino de su barrio,
La de culo y tetas grandes ahora se opera los labios,
El viejo sueña con ser aquel pendejo
Pero el espejo no lo deja y le devuelve el reflejo.
Don Juanes buscan fama y Ana la envidia a Mariana,
Somos sombras de un ayer que nunca pensó en mañana.
Nuestra ambición ya esta al volante de este globo,
La moda va cambiando y vos siguiéndola solo sos otro bobo,
Cuando tengas todo vas a querer algo que no existe,
No hay fortuna que te haga feliz, tu vida sigue triste.
El que no tiene lo quiere y el que lo tiene quiere más
Cuando ganas, nunca es más de lo que esperas
Así la estrella quiere convertirse en sol y el sol en luna
La vida se nos pasa persiguiendo una fortuna.
(Nunca es más de lo que esperas)
(X4)
– Recuerda lo que te dije cuando empezamos, los
tipos que duran en este negocio son los tipos
que vuelan recto, los
tipos discretos. Los tipos que lo quieren todo,
chicas, Champán, fama,
no duran nada…
Fin del mundo (Nuestra Estrella morirá)
Sfârșitul Planetei: Când Steaua noastră va muri!
¡Hola! Yo soy Darius y en este artículo voy a escribir sobre ¿qué es, por qué y cuándo va ser el fin del mundo.
Nuestra estrella tiene "una vida". El hidrógeno en su interior ¡se está consumiendo! ¡El hidrógeno de nuestra estrella está medio consumido! 
Cuando el hidrógeno se haya acabado, nuestra estrella morirá.