SONETO DE LA DULCE QUEJA (con su versión en rumano)
SONETO DE LA DULCE QUEJA pertenece a Federico García Lorca. Su lectura y audición te harán enamorarte del español.
Tengo miedo a perder la maravilla
de tus ojos de estatua y el acento
que de noche me pone en la mejilla
la solitaria rosa de tu aliento.
Tengo pena de ser en esta orilla
tronco sin ramas; y lo que más siento
es no tener la flor, pulpa o arcilla,
para el gusano de mi sufrimiento.
Si tú eres el tesoro oculto mío,
si eres mi cruz y mi dolor mojado,
si soy el perro de tu señorío,
no me dejes perder lo que he ganado
y decora las aguas de tu río
con hojas de mi otoño enajenado.
Mi-e frică să nu pierd a ochilor minune
Ce cu ai lui Venus au asemănare
Și aroma trandafirului noptatec
Lăsată-mi pe obraz de a ta suflare.
Mă îndurerează gândul să rămân,
Pe un tărâm, fără de ramuri, un copac
Să nu mai am nici sare, pâine, vin,
Durerea mea din suflet să o împac.
Tu, dacă ești tezaurul ce-l caut,
Sau soarta, sau durerea-mi lăcrimată,
Tu, dacă ești stăpâna vieții mele,
Nu mă lasa să-mi pierd iubirea câștigată
Și lasă-mă ca toamna mea în râu-ți
Să-și spele frunza ei înstrăinată.
(traducción: Robert Lozinski)