Păziți-vă copiii!

Păziți-vă copiii!/¡Protejan a sus hijos e hijas!

área de interés temático: violencia juvenil, consumo de drogas, conducción imprudente, drogas al volante, educación infantil y juvenil, entorno perjudicial, padres y madres implicados en la educación, disciplina escolar

Unas verdaderas tragedias han sacudido últimamente a la sociedad rumana en su conjunto. Un joven con su coche de marca, que corría a toda velocidad, atropelló a otros dos jóvenes, un muchacho y una muchacha, y los dejó tirados sin vida y desfigurados en el borde de la carretera. Dicen que iba muy alterado por el consumo de drogas, pero a pesar de que el vehículo se movía formando curvas, no fue detenido para hacerle ninguna prueba especial en esos casos. Circulaba con total libertad por las carreteras.

Una muchacha mató a cuchilladas a su mejor amiga y la escondió en una maleta. Otra chica murió drogada tras visitar a un supuesto amigo que había conocido en internet.

¿Qué es lo que ocurre? ¿Por qué mueren los jóvenes en circunstancias tan horrorosas y a manos de sus iguales?

Los rumanos ya no educan a sus hijos e hijas que adoptan el comportamiento de sus padres y madres repitiendo sus hábitos, buenos o malos, de la forma exacta en que los conocen.

Parece ser que el problema de la educación les importa solamente a los profesores, que somos los únicos interesados en que los niños estén educados.

Păziți-vă copiii!

Copiii sunt lăsați de izbeliște. Sunt lăsați de izbeliște chiar de către cei care trebuie să se ocupe nemijlocit de educația lor, de cei care i-au adus pe lume: părinții -mama și tata. România este zguduită, de la o vreme încoace, de un val de tragedii. Un tânăr zdrobește cu mașina în plină viteză, alți doi tineri, un băiat și o fată, și îi lasă morți pe marginea drumului. O fată își înjunghie prietena cea mai bună și o vâră în geamantan. O altă fatá moare, drogată, după ce își vizitează un așa zis prieten, pe care îl cunoaște pe internet.

De ce mor copiii, uciși chiar de semenii lor?

Este problema fiecăruia ce face la el acasă, în familie. Mare grijă, însă, la mesajul pe care, poate fără să ne dorim, îl transmitem.

Ce se întâmplă? De ce mor copiii în împrejurări atât de sinistre?, uciși chiar de semenii lor, nu mai puțin năpăstuiți de soartă: grea trebuie să fie pecetea de criminal chiar și pentru o fire indiferentă.

La mine nu-i problemă, mi-a declarat odată o fată cu care mă aflam în excursie. Eu beau împreună cu tata. Sau tata conduce beat, domnu', și nu-l oprește nimeni, îmi relata, în pauză, foarte mândru de tatăl lui, un băiat. Îl cunoaște toată lumea în zonă!

Este problema fiecăruia ce face la el acasă, în familie. Mare grijă, însă, la mesajul pe care, poate fără să ne dorim, îl transmitem.

Copiii își admiră părinții pentru faptele lor, mai ales atunci când părintele, prin atitudinea sa, îi face pe plac.

Copiii își admiră părinții pentru faptele lor, mai ales atunci când părintele, prin atitudinea sa, îi face pe plac. Este o euforie necugetată, super!, pe care mintea sa necoaptă nu o înțelege și în a cărei plasă cade adultul admirat. În momentul acela, rolurile se inversează: adultul, adică cel cu scaun la cap, obiect al admirației, devine dependent de subiectul care îl admiră, hrănind la nesfârșit această imagine a sa cu noi și noi ieșiri, din ce în ce mai deplasate, ca să țină pasul. Se pare că așa funcționează mulți adulți din ziua de azi. Și tata are tatuaje și piercinguri și se bate în trafic, la o adică. Și mama răsucește pistoane, merge la festivaluri, are unghii false de peste trei centimetri și se îmbracă așa, etcetera.

Nu uniforma cumințește omul! Problema este fondul, total lipsit de empatie, cinic și crud. Tânărul care a trecut cu mașina sa peste două vieți, la fel de tinere, și-a văzut de drum. Se zice că era drogat. Nu știu. Nu a fost oprit și testat pentru asta. Circula în voie de șosele.

M-am obișnuit cu șapca în clasă, fesul, gluga, pantalonii scurți vara, piercingurile, tatuajele, motoarele din parcările liceelor, ambalate, vrum, vrum! Fiecare trebuie, o dată în viață, să-și trăiască propria sa revoluție prin care să contrazică curentul și să arate de ce e în stare. De altfel, nu uniforma cumințește omul! Problema este fondul, total lipsit de empatie, cinic și crud. Tânărul care a trecut cu mașina sa peste două vieți, la fel de tinere, strivindu-le mai ceva ca pe niște pisici, și-a văzut de drum. Se zice că era drogat. Nu știu. Nu a fost oprit și testat pentru asta. Circula în voie de șosele. Asta e!

Fata care și-a tăiat prietena, la nervi!, și a ascuns-o în valiză, s-a prezentat a doua zi la serviciu. Poate și-a băut și cafeaua. De unde această lipsă de sensibilitate în acești tineri?

Românii au încetat să-și educe copiii.

Încercând să-l educăm, riscăm să pierdem din popularitate. Dar, oare, despre asta-i vorba?

Românii au încetat să-și educe copiii. Nu au timp pentru așa ceva. Au treabă, carieră, au bani de făcut, distracții și călătorii de bifat. Cu alte cuvinte, nu doresc altceva decât să-și consume viața în mare viteză și complet lipsiți de griji. Da, copilul este o grijă și faci tot posibilul să scapi de ea. Îi oferi orice, cadouri, haine, telefoane, bani pe care el îi cheltuie cum îi trece prin cap. Încercând să-l educăm, riscăm să pierdem din popularitate. Dar, oare, despre asta-i vorba?

Iar atunci când noi, educatorii, profesorii sau diriginții, semnalăm problemele cu care ne confruntăm, părinții se simt deranjați de cele mai multe ori.

Tatăl băiatului strivit de mașină, lovit dintr-odată de atâta durere și de o realitate greu de cuprins, de conceput și de realizat, a exprimat o premoniție limpede: Păziți-vă copiii pentru că va fi din ce în ce mai rău! Ca profesor, cu aproape treizeci de ani vechime, sunt întru totul de acord. De trei decenii încoace educația se deteriorează din ce în ce mai mult. Procesul a evoluat rapid, ca în cazul unei boli incurabile și scăpată deja de sub control. Iar atunci când noi, educatorii, profesorii sau diriginții, semnalăm problemele cu care ne confruntăm, părinții se simt deranjați de cele mai multe ori.

Societatea, cu toate instituțiile ei, nu mai face față acestei furtuni de grosolănie. Dascălii trebuie să facă tot ceea ce ceilalți membri ai societății nu au timp sau chef să facă. Acest lucru este, fizic, imposibil de realizat.

Este evident că societatea, cu toate instituțiile ei, nu mai face față acestei furtuni de grosolănie, brutalitate, violență, trafic de stupefiante, batjocură la adresa oamenilor cumsecade, și aruncă, în disperare de cauză, pe umerii noștri, ai celor de la catedră, toată povara acestui dezastru social, derobându-se de orice răspundere. Dascălii trebuie să aibă grijă să nu se drogheze copiii, să nu bea alcool, să nu fumeze, să nu stea pe telefoane, să mănânce sănătos, să nu înjure, să nu intre cu arme în școli. Cu alte cuvinte să facă tot ceea ce ceilalți membri ai societății nu au timp sau chef să facă. Vă anunț de pe acum că acest lucru este, fizic, imposibil de realizat.

Dacă fondul a fost clădit cu grijă, dacă nu am cedat, nu am încetat să luptăm cu presiunea exercitată de prieteni, anturaj și, mai nou, de rețelele de socializare, atunci șansele de reușită sporesc simțitor.

un copil trebuie să iasă în lume cu reguli de comportament deja însușite, astfel încât școala să reprezinte etapa următoare în educarea și instruirea lui.

E nevoie ca părinții să conștientizeze faptul că un copil trebuie să iasă în lume cu reguli de comportament deja însușite, astfel încât școala să reprezinte etapa următoare în educarea și instruirea lui. Sigur că își va mai face de cap, va mai greși cum au greșit atâția și au fost iertați, la rândul lor, de profesori și părinți. Dacă fondul a fost clădit cu grijă, dacă nu am cedat, nu am încetat să luptăm cu împotrivirea copilului de a fi educat exercitată de prieteni, anturaj și, mai nou, de rețelele de socializare, atunci șansele de reușită sporesc simțitor. Un indiciu al nivelului de grosolănie la care s-a ajuns este că nu recunosc și nu-și mai cer iertare, așa cum procedau adolescenții odinioară, rușinați sau speriați de fapta lor.

nu jucăți cum vă cântă. Opriți-i din drumul spre a le face rău altora și spre a se distruge pe sine!

Deci păziți-vă copiii! Ocrotiți-i de propria lor nesăbuință. Nu intrați atât de ușor în hora lor de solicitări și dorințe, nu jucăți cum vă cântă. Opriți-i din drumul spre a le face rău altora și spre a se distruge pe sine!