Amenințarea și rolul ei La amenaza y cómo funciona ella
¿Qué hace un maestro demandado de repente por un padre o una madre cuando, en ejercicio de su trabajo, advierte sobre las faltas de disciplina del niño?
mai jos, textul în română / más abajo, texto en rumano
En Rumanía padres y madres últimamente demandan al profesor cuando el proceso edicativo los molesta con sus medidas para disciplinar al alumno insolente. Es un intento de eludir la responsabilidad personal en la educación de su propio hijo o hija que con su conducta afecta al profesor, a los demás compañeros y el desarrollo de la clase.
Lo más lógico sería que el dinero, acumulado a lo largo de tantos años de contribución como miembro de Sindicato, fuese utilizado para defenderte jurídicamente.
Uno lleva más de 25 años siendo miembro y contribuidor del Sindicato y como tal piensa que lo más lógico sería que el dinero, acumulado a lo largo de tantos años -una cantidad impresionante que atraería a cualquier abogado- fuese utilizado para defenderte jurídicamente. Sin embargo, desde el Sindicato te responden que esto no es posible, que no hay marco jurídico para ello. Y claro, ¿a quién se le ocurriría defender a un pobre maestro? ¿Quién es el maestro en comparación con los demandantes, a veces altos funcionarios del estado, jueces, abogados, directores de compañías, o sencillamente alguien con mucho dinero? ¿Quién es ese maestro? ¿Un don nadie sin importancia?
Ce face un dascăl brusc reclamat de un părinte atunci când, îndeplinindu-și atribuțiunile de serviciu, sesizează niște abateri disciplinare ale copilului?
Copiii nu sunt niște borcane pe o bandă de ambalare. Nu sunt niște hârtii de completat sau rapoarte pentru semnat. Copiii sunt un material viu, în fierbere continuă, ce produce reacții în lanț, iar comunicarea cu ei presupune o stare de vigilență permanentă care și ea, la rândul ei produce răspunsuri. Adică observații din mers, stai!, ce faci?, oprește-te!, nu e bine! Acestea au rolul de a opri fapta nelalocul ei și atitudinea nepotrivită față de tine ca profesor sau în raport cu alt coleg de clasă.
Mulți părinți, insă, le percep ca pe niște agresiuni direcționate personal. Adică ai ceva anume cu copilul lui, doar pe el îl vezi, doar lui îi faci observație.
Și te reclamă.
(Amenințarea și rolul ei) Sistemul se spală pe mâini. Profesorul de la clasă, sau dirigintele, au fost selectați ca ținte ale tuturor problemelor.
Sistemul se spală pe mâini. Profesorul de la clasă, sau dirigintele, au fost selectați ca ținte ale tuturor problemelor. Totul se sparge în capul lor iar când autoritățile superioare fac anchetă în urma reclamațiilor ce îi vizează tot pe ei, pe dascăli, tot ei riscă să fie sancționați. Spre mulțumirea reclamanților și a celor care anchetează, satisfăcuți că și-au făcut bine treaba.
Reclamantul are dreptate din start în acest mediu plin ochi cu drepturi. Și chiar dacă obligațiile sunt și ele prezente, reclamantul le contestă cu ușurință doar pentru că are acest drept. Ancheta care demarează este o procedură stresantă și umilitoare. Dreptatea pe care, poate o ai, a devenit fricoasă și paraniocă iar când e vorba să o demonstrăm ne dăm, pur și simplu, la o parte.
Deci, ce faci când un părinte, are sau nu are dreptate, te reclamă? Mai mult decât atât, te amenință cu instanțele de judecată, cu presa după ce în reclamație, adresată școlii, chiar te jignește și te insultă. Te gândești, poate, să te adresezi, după ajutor, sindicatului al cărui membru și cotizator ești de ani buni iar cotizația lunară, adunată de-a lungul anilor de contribuție, ar putea reprezenta o sumă frumușică pentru a ademeni orice avocat.
Răspunsul sindicatului nu este, însă, pe măsura așteptărilor tale. Nu se poate. Și pe bună dreptate. Nu există cadru legal pentru așa ceva. Cine s-a gândit vreo dată să folosească acești bani la apărarea dascălilor? Apărarea dascălilor? Cine mai sunt și ăștia? Ce reprezintă în ochii autorităților un biet profesor în confruntarea sa cu un părinte reclamant înalt funcționar de stat, avocat, judecător, director de companie sau pur și simplu cineva plin de bani? Cine este dascălul? Un nimeni ce poate fi strivit ca o căpușă?
(Amenințarea și rolul ei) Amentințarea funcționează de la bun început oprind procesul de disciplinare la nivel de profesor, diriginte, coleg, consiliu al clasei sau la nivel de direcțiune.
Da, odată amenințați renunțăm să ducem la capăt sancțiunea
Mai auzi și să nu-ți faci griji. Mulți amenință dar puțini merg până la capăt. Poate. Dar nu merg până la capăt pentru că amenințarea funcționează de la bun început oprind procesul de disciplinare la nivel de profesor, diriginte, coleg, consiliu al clasei sau la nivel de direcțiune. Da, odată amenințați renunțăm să ducem la capăt sancțiunea. Într-un mod cu totul curios și paradoxal, amenințarea ne scapă de tracasarea ulterioară, dar treptat ne slăbește capacitatea de răspuns până ce aceasta scade la zero iar autoriatea dascălului este redusă la înălțimea pardoselei. Nu mai reușește să ridice capul.