imagen: http://www.gsp.ro
Lo más fácil es echarle la culpa al entrenador.
En Rumanía últimamente se ha puesto muy de moda culpar a los maestros del fracaso de sus alumnos. El profesor tiene la culpa de que el alumno no sepa nada, la culpa de que no aprenda, de que no quiera estudiar e incluso de que sea un vago.
La selección rumana de fútbol acaba de hundirse ruidosamente en este último europeo: ninguna victoria, un empate y dos derrotas. Y dos golitos, no de táctica sino de penalty.
Perdimos también contra Albania, considerada la más floja del grupo. Se habla incluso de una derrota histórica, de una vergüenza nacional.
Y la culpa de todo la tiene Tata Puiu (Anghel Iordănescu) que 20 años atrás casi rozó con el equipo nacional la semifinal del mundial de los Estados Unidos. Pero entonces jugaban Gică Hagi, Gică Popescu, Dan Petrescu, Florin Răducioiu, Ilie Dumitrescu...
El maestro Tata Puiu tenía otros alumnos.
Cel mai ușor este să dai vina pe antrenor.
În România în ultima vreme e foarte la modă să dai vina pe dascăl pentru eșecul elevilor săi. Profesorul e de vină că elevul nu știe nimic, că nu învață, că nu vrea să învețe sau că e leneș.
Echipa națională s-a prăbușit zgomotos la acest campionat european: nicio victorie, două înfrângeri și un egal. Și două goluri, dar nu din faze de joc ci din penalty.
Ne-a bătut până și Albania, considerată cea mai slabă din grupă. Se vorbește chiar de o înfrângere istorică, de o rușine națională.
De vină pentru toate este Tata Puiu care acum 20 de ani a fost cât pe ce să ajungă cu selecționata în semifinală la mondialul din Statele Unite. Da, dar atunci jucau Gică Hagi, Gică Popescu, Dan Petrescu, Florin Răducioiu, Ilie Dumitrescu...
Învățătoru' Tata Puiu avea alți elevi.