Skip to content

Despre Cubism/Cubismul, o cotitură estetică

Cubismul a reprezentat o cotitură estetică în artă. Apare în Europa la începutul sec. XX. În Franța, între anii 1908 – 1914 are loc cea mai importantă revoluție în istoria picturii, după descoperirea perspectivei în perioada Renașterii.

Cubismul a fost inițiat de francezul Georges Braque și spaniolul Pablo Picasso.

Această direcție artistică va juca un rol uriaș în transformarea artelor plastice în secolul al XX-lea. O prima opera îl constituie tabloul "Domnișoarele din Avignon" (1907) al lui Picasso, în care pentru prima dată un pictor se rupe într-un mod atât de hotărât de tradiționala artă figurativă și de modul de reprezentare bazat pe perspectivă.

"Cubul" lui Braque

Still_Life_with_Bottles_and_Glasses_by_Georges_Braque

În vara anului 1908, Braque lucrează la Estaque, în apropiere de Marsilia, în mijlocul peisajelor pictate deja de Cézanne.

Louis Vauxcelles, criticul care a lansat termenul de "fauves" și care acum remarcă faptul că pictorul reduce toate motivele sale la "scheme geometrice, la cuburi". În anul următor, termenul cubism va fi din nou folosit, tot pentru a caracteriza o operă aparținând lui Braque, iar în cele din urmă, în anul 1910, operele lui Picasso sunt și ele apreciate ca fiind "cubiste". Nici Braque și nici Picasso nu au avut vreodată intenția să creeze pătrate sau cuburi, însă acceptă acest calificativ cu valențe inițial peiorative ca termen definitoriu pentru arta lor, la fel cum au făcut la vremea lor și impresioniștii sau fauviștii.

Cubismul are trei faze:

Prima fază - faza precubistă - până în 1910

Prima fază, cunoscută sub numele de precubistă, durează până în anul 1910 și se află sub puternica influență a lui Cézanne și celebrei lui recomandări de a "reda natura prin intermediul cilindrului, sferei și conului".

Localitate din Provența

Braque și Picasso, care pictau în această perioadă personaje, peisaje și naturi moarte, nu se mulțumesc numai cu încercările de renunțare la perspectivă, ci aspiră mai ales să reducă motivele la forme geometrice fundamentale.

A doua fază - faza analitică - 1910 – 1913

Caracteristică pentru această fază (numită și "cubism ermetic") este înclinația artistului de a descompune obiectul reprezentat într-o mulțime de suprafețe mici, geometrizate.

Ultima fază - faza sintetică

George Braques; Viaductul de la L’Estat

Odată cu adoptarea tehnicii colajelor, pe care și Picasso va începe să o folosească, artiștii intră în ultima fază a cubismului - cea sintetică.

Noua tehnică readuce culoarea în operele cubiștilor, permițând totodată restabilirea contactului cu realitatea grație asocierii unor motive care pot fi imediat recunoscute.

Mie personal mi-a plăcut în Cubism rolul uriaș pe care l-a avut în transformarea artelor plastice. Eu consider ca acesta a jucat un rol foarte important în arta pe care o cunoaștem azi.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: