Totul in Spania este minunat, de la oameni si orase pana la alcool și tutun. Nici nu știu de unde să încep. De la primul pas în aeroportul din Madrid, am observat multe diferențe față de București. Prima zi am intrat în curtea școlii noastre, unde ne-am cunoscut perechile de spanioli nebuni. Prima dată, oamenii se uitau la noi ca și cum eram primiti in Auschwitz, dar, de fapt, am fost primiti cu căldură. După două ore, în liceu, părinții lor au venit să ne ducă acasă. M-am întâlnit cu mama lui Javier, cu care m-am inteles foarte bine. Eu vorbeam în engleză si ea in spaniolă. De-a lungul timpului am învățat să vorbesc spaniola oarecum (am învățat într-o săptămână ... cat am învățat într-o viață, ejti neboon?).
A doua zi ne-am dus la mall și am mers spre tutungerie, era ca si cum eram la o femeie acasa, eu fumam, ea se oftica. Dacă vorbim despre alcool, nu prea am multe de spus ... Am băut o singura bere până în ultima zi , cand am fost la petrecerea de ramas bun si am băut atât de mult încât vorbeam spaniola fluent în trei dialecte. Am întâlnit un spaniol (Mario), care traia exact ca mine, un iubitor de vicii adevărate. Chiar din prima zi, ne intelegem de minune și vorbește română învățat în mod corespunzător, de către oamenii potriviți ( de unde ca injura profii =]]]]). El a fost un geniu, și mi-a câștigat încrederea incă dupa prima bere băută împreună. Legenda spune ca Mario si acum este la dezalcoolizare, iar Tibi isi cauta bricheta zippo de mult pierduta in Club A. In Spania s-a rezolvat problema (32 de euro merge pe un clasic).
Nu este mare lucru de spus, va fi si mai mult de povestit cand vor veni ei aici :D.
Todo en España es maravilloso, la gente, las ciudades, el alcohol y el tabaco. No sé por dónde empezar. Apenas vi el aeropuerto de Madrid, noté muchas diferencias entre Madrid y Bucarest. El primer día entramos en el patio donde conocimos a nuestras parejas de españoles locos. La primera vez todos nos miraban como si nos hubieran recibido en el Auschwitz, sin embargo nos recibieron calurosamente. Después de dos horas en el liceo, los padres vinieron a llevarnos a casa. Me encontré con la madre de Javier con quien me llevé muy bien. Yo hablaba en inglés y ella en español. Durante este tiempo aprendí a hablar español un poco (en una semana aprendí más que en toda la vida, ¡por mi madre que no miento, joder!)
El segundo día fuimos a un centro comercial y a una tienda de tabacos. Me sentía como en casa de una mujer mosqueada con el humo de mi cigarro. Sobre el alcohol no tengo mucho que decir. Bebí sólo una cerveza pero el último día bebí tanto que hablaba un español cursivo y tres dialectos.
Conocí a Mario, un español como yo, de verdad, amante de los vicios fuertes. Desde el primer día nos llevamos de maravilla. Habla rumano, que aprendió de manera adecuada (a los profes que les den p.s.). Mario era un genio, se ganó mi confianza después de la primera cerveza juntos. Cuenta la leyenda que a Mario lo llavaron a la desalcoholización y Tibi busca su mechero Zippo perdido hacie tiempo en Club A. En España el asunto se solucionó: 32 euros por un clásico. No hay más que contar. Habrá mucho más cuando vengan ellos aquí.