Să nu furi, să nu ucizi, să nu râvnești la averea fratelui/No robarás, no matarás, no codiciarás los bienes de tu hermano
Se trata de una adaptación dramática del relato corto "En tiempos de guerra" del escritor y dramaturgo rumano Ion Luca Caragiale. (Lee debajo del artículo en PDF)
Spectacol pentru liceeni, după povestirea lui Ion Luca Caragiale „În vreme de război”.
Propunere de proiect: Hristu Trică, elev în clasa a XII-a B la LTB „Miguel de Cervantes”
Coordonator, scenariu și adaptare: Robert Lozinski, profesor de limbă spaniolă
Actori: elevi ai Liceului Cervantes
Personaje: Popa Iancu (ocnașul, căpitanul, tovarășul), Stavrache, ofițerul (sublocotenent Marin Dobrescu), avocatul, fetița, factorul rural, tovarășul fratelui din ultima scenă, un sătean, 3 tâlhari, 7-8 soldați, arendașul, nevasta arendașului, 2 băieți (slugile popii), un preot.
Resumen:
Popa Iancu, el sacerdote del pueblo es al mismo tiempo el cabecilla de una banda de ladrones. Los alguaciles apresan a los bandidos mediante una emboscada. Popa Iancu logra escapar, va a casa de su hermano mayor Stavrache, le cuenta la historia y pide ayuda: si le atrapan, lo que le espera es una larga y penosa condena. Para salvarse, su hermano le aconseja ir a la guerra contra los otomanos con un grupo de voluntarios jóvenes que pasan la noche en su venta.
El tiempo pasa y Stavrache empieza a codiciar la riqueza que su hermano ha dejado después de marcharse. Le hace falta el consejo de un abogado. La noticia le pone muy contento: sí, los bienes pueden ser suyos pero con una condición; que nadie venga a reclamarlos. Stavrache está tranquilo: una carta, que recibió hace poco, decía que su querido hermano había muerto de un balazo en la tripa.
A partir de este momento empieza el calvario de Stavrache. Recibe varias visitas del muerto y al final sufre una transformación cruel: el endemoniamiento.
Ion Luca Caragiale no desmarca las dos fases del relato con aclaraciones de ningún tipo. Las apariciones de su hermano muerto son naturales como si no se tratara de un espectro sino de una persona real, de carne y hueso.
imagine: lecturi-scolare.blogspot.ro
Popa Iancu, preotul satului este, în același timp, căpetenia unei cete de hoți. Poterașii îi prind pe bandiți într-o ambuscadă. Popa Iancu izbutește să scape, merge acasă la fratele mai mare, îi povestește tot și îi cere ajutorul: dacă îl prind, îl așteaptă ani lungi și grei de ocnă. Pentru a-l salva, fratele îl sfătuiește să se ducă la război cu un grup de voluntari tineri care rămân la han în noaptea aceea.
Vremea trece și Stavrache începe a râvni la averea pe care fratele său a lăsat-o la plecare. Cere sfatul unui avocat, care îi spune că bunurile pot fi ale lui cu o condiție; să nu vină nimeni să le reclame. Stavrache este foarte liniștit: într-o scrisoare, pe care a primit-o cu ceva timp înainte, a aflat că iubitul său frate a murit de un glonț în pântece.
Din momentul acela începe calvarul lui Stavrache. Mortul îl vizitează de câteva ori iar la final trece el însuși printr-o transformare crudă: demonizarea.
Ion Luca Caragiale nu separă cele două faze ale narațiunii prin niciun fel de explicație. Aparițiile fratelui mort sunt firești, ca și cum nu ar fi vorba de o nălucă, ci de o persoană în carne și oase.
În vreme de război de Ion Luca Caragiale (adaptare dramátică pentru liceeni)